Psihomotricitatea este considerată în literatura de specialitate ca o funcție complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activității motorii, cât și manifestări ale funcțiilor perceptive.

             Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică și intelectuală și de influențele educative cărora a fost supus pe tot parcursul copilariei. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor cât și execuția adecvată a actelor de  răspuns. Prin  componentele sale de bază, psihomotricitatea face posibilă adaptarea pragmatică (învățarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale), adaptarea socială (modalități de comunicare interpersonală), adaptarea estetică (tehnici de expresie corporală), adaptarea educativă.

         Astfel, studiul psihomotricității este considerat primordial în organizarea procesului instructiv-educativ-recuperator pentru toate vârstele și tipurile de deficienți, ca și pentru persoanele obișnuite. Educarea psihomotricității deține un loc important în terapeutica educațională, dacă ținem cont de faptul că deficiența mintală este asociată, în general, cu deficiența motrică. In general, deficiența de intelect presupune lipsa echipamentului psihologic al primei copilării, ceea ce impune ca printr-o educație sistematică să se reia și să se completeze achizițiile privitoare la mecanismele motorii și psihomotrice care constituie baza pentru toate mecanismele mentale, pregătind formele de activitate intelectuală superioară.

 

Powered by Cincopa

 


              Ludoterapia este o metodă de tratament al diferitelor afecțiuni prin joc. Astăzi ludoterapia se afla la baza tuturor psihoterapiilor infantile. Vizează  scoată subiectul din închiderea în sine făcandu-l să ia aminte la conflictele sale interioare . Tehnicile pot fi individuale sau colective.

              Jean Piaget susţinea că jocul reprezintă cea mai pură formă de asimilare. El descria trei stadii în dezvoltarea jocului: stadiul jocului practic - apare în primul an de  viaţă şi constă în acţiuni senzorio-motorii, stadiul jocului simbolic - apare începand cu al doilea an de viaţă şi implică reprezentări ale obiectelor absente ,  stadiul jocului cu reguli - este ultima categorie structurală care se dezvoltă, cuprinzand coordonarea socială şi o înţelegere bazată pe relaţii sociale.

              Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relaţiilor, descriereae xperientelor, marturisirea dorinţelor şi împlinirea de sine. Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rămane în urma devoltării lor cognitive, ei comunică prin joacă. În terapia prin joc, jucăriile sunt percepute ca şi cuvinte ale copilului, iar jocul ca şi limbaj al copilului. Funcţia simbolică a jocului este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-şi evalua exprimareasimţămintelor interioare. Experienţele semnificative din punct de vedere emoţional pot fi exprimate, într-un mod mai confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea simbolică pe care o asigură jucăriile.



                                                                                            


 Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva
"Delfinul" Constanta
Str. Semanatorului, Nr.8, Constanta, CP: 900389
Tel: 0241 514 123
Fax: 0241 514 122
E-mail: scsp1cta@yahoo.com